Alegerea conştientă – un pas important într-o şcoală prietenoasă copilului

alegerile-CLE

Participarea-înseamnă să iei parte la procesele ce au loc în comunitatea, societatea, în care trăieşti. Atunci cînd vorbim de participarea tinerilor, ne referim la exprimarea opiniei, implicarea voluntară şi conştientă în luarea deciziilor şi organizarea activităţilor.

La 23 octombrie în Instituţia Publică Liceul Teoretic Varniţa s-au desfăşurat alegerile Consiliului Local al Elevilor, care are misiunea de a promova drepturile şi interesele copiilor şi tinerilor prin stabilirea unui parteneriat viabil cu actorii din comunitate.

Transport din partea Ministerului Educaţiei pentru elevi

Instituţia Publică Liceul Teoretic Varniţa a primit în folosinţă gratuită de la Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova un autobuz, marca OPEL MOVANO, în scopul transportării elevilor. Graţie acestui fapt 43 de elevi din clasele primare, ce locuiesc în oraşul Bender, sunt transportaţi zilnic la liceu.

transport-elevi-varnita

Galerie de imagini pe pagina de Facebook a Liceului.

Publika.md despre centrele vocaţionale din Liceul Teoretic Varniţa

În satul Varniţa, din raionul Anenii Noi, au fost deschise două centre vocaţionale, unul de foto-video şi altul de sculptură în lemn. Cursurile sunt frecventate de 50 de elevi, relatează publika.md.

Elevii spun că aceste cursuri îi vor ajuta să obţină mai uşor o profesie:
„Am ales foto-video, e ceva nou pentru mine. Cred că în viitor îmi va trebui în viaţă”.
„Îmi place să lucrez, o să îmi fie de folos în viaţă”.
„Îmi place să fac totul din lemn, arată foarte frumos”.

Conducerea liceului intenţionează, pe viitor, să extindă activitatea centrelor. „Copii sunt intersaţi să frecventeze aceste cercuri. La centrul vocaţional foto-video am deschis două grupe pentru că am fost suprasolicitaţi. E un schimb de experienţ. Vrem să motivăm şi alte instituţii din raionul Anenii Noi”, a declarat directorul Liceului Teoretic Varniţa, Valentina Gorobîc.

„Copii sunt interesaţi. Mai sunt doritori şi eu cred că pe viitor o să facem încă o grupă”, a precizat profesorul Cărpineanu Dumitru.

Cu suportul Fondului de Investiţii Sociale din Moldova, în ţară au fost create 17 centre, pe şase arii vocaţionale: culinărie, foto-video, şah, lupte, secretariat şi sculptură în lemn.

„Scopul proiectului a fost de a dezvolta capacităţile copiilor în domenii vocaţionale, dar şi de a-i menţine supravegheaţi după orele de curs”, a explicat reprezentantul FISM, Viorica Burlac.

Proiectul „Vocaţia mea”

În perioada aprilie – mai 2013 Fondul de Investiţii Sociale din Moldova, în parteneriat cu A.O. „Centrul de Iniţiative şi Dezvoltare Continuă”, cu sprijinul Guvernului Japoniei, a lansat proiectul ce ţine de crearea centrelor vocaţionale în comunităţile rurale şi urbane. În cadrul acestui proiect elevii din diferite comunităţi au participat la competiţii tematice, care s-au desfăşurat în tabăra „Prietenia” din satul Coşniţa, raionul Dubăsari.

La aceste competiţii au participat şi elevii din Liceul Teoretic Varniţa, fiind inspiraţi de posibilitatea de a aduce o schimbare în viaţa şcolară. Rezultatele obţinute de către ei sunt cît se poate de îmbucurătoare. Astfel, elevii clasei a VIII-a Cuciuc Iulian şi Florea Dumitru, fiind ghidaţi de profesorul de educaţie tehnologică dnul Carpineanu Dumitru, s-au plasat pe locul I la concursul: tăierea în lemn; elevul Bragari Stanislav din clasa a VIII-a a obţinut o menţiune la concursul: secretariat.

Destinaţia zilei: liceul românesc din Varniţa

Liceul Teoretic Varnita

În toamna acestui an eu, Gorobîc Dmitri, absolventul Liceul Teoretic Varniţa, am avut drept oaspete pe Dan Mareş, bun prieten din Bucureşti, căruia i-am arătat Varniţa, Benderul şi Tiraspolul. La reîntoarcerea în Bucureşti am povestit cele văzute şi trăite prietenilor lui. Mihai Buzea, unul dintre ascultătorii povestirilor noastre, care scrie pentru revista Caţavencii, inspirat din cele auzite şi nu fără ajutorul iubitului Google a scris el o istorioară despre Liceul Teoretic Varniţa. Am preluat acest articol de pe site-ul revistei deoarece mi-a părut genial (pentru cei ce cunosc mai bine Varniţa: să-l iertaţi pe autor pentru unele idei eronate).

„Pentru iubitorii de turism exotic, Varniţa e destinaţia perfectă, din atât de multe puncte de vedere că nici nu are rost să le enumerăm. De ajuns acolo nu e greu, poate fi însă greu să mai şi pleci, dacă eşti rău de gură şi ai ghinion: de la Chişinău o iei spre Tighina, te îndrepţi vijelios spre punctul de trecere spre Transnistria, treci de vameşii Republicii Moldova, treci şi de „pacificatorii” ruşi (băieţii din armata a 14-a, sunt de treabă, nu-ţi fac probleme), şi înainte de a ajunge la vameşii transnistreni, faci stânga şi dai de oraşul Varniţa.

L-am numit intenţionat „oraş”, pentru că locuitorii au apucături urbane (stau la bloc, freacă netul, etc), deşi aşezarea e mai degrabă un sat, sau, şi mai precis, un cvartal de blocuri plantat în no man’s land, cumva în suburbiile Tighinei (dar la distanţă). Nu e singura curiozitate de-aici: „Noi plătim gazul în ruble transnistrene şi curentul în lei moldoveneşti!”, afirmă  localnicii, cu o mândrie ciudată (la gaz metan e de înţeles, că îi costă la a zecea parte din preţul pieţei; dar la curent?!). Tehnic vorbind, Varniţa aparţine Transnistriei, la fel ca Tighina (sau „Bender”, cum îi spun ei oraşului), deşi e pe malul drept al Nistrului; în practică, autorităţile de la Tiraspol nu au putere aici. Dar nici cele de la Chişinău, aşa că românii din Varniţa sunt, probabil, singurii români fericiţi din toată lumea asta – măcar că-s prinşi la mijloc, într-un conflict absurd şi îngheţat, lor nu le poate spune nimeni ce să facă: ei fac ce au chef, nimic mai mult, nimic mai puţin. Cu minoritarii ruşi se înţeleg perfect, pe ţigani i-au convins să fie cuminţi (nu ştiu cum au făcut), preţurile sunt mici, pensiile sunt plătite cu aurul Moscovei, cei plecaţi la muncă în România şi în Europa trimit bani acasă, ce să mai vorbim, trai pe vătrai. Atâta doar că nu prea vine nimeni pe la ei, asta îi doare. Pe de altă parte, ruşii care ajung aici sunt uluiţi de calitatea literară a rusei vorbite de românii din Varniţa („Voi vorbiţi frumos, nu ca ţăranii ăştia de ucrainieni!”), iar românii de calitatea românei: „Cum de vorbiţi aşa de bine şi fără nici un pic de accent?”, îi întrebi, iar ei te duc să-ţi arate liceul lor, mândria oraşului. Şi cam au dreptate, chiar dacă e cu dus şi-ntors: ce este University of California pentru Berkeley este Liceul Teoretic pentru Varniţa. Adică, fără liceu, Varniţa e nimic, cum e şi Berkeley fără universitate.”

Ultimul sunet 2011 în Varniţa şi Bender (Video)

ultimul sunet 2011 Liceul Teoretic Varnita si Alexandru cel Bun

Sursa TRM.md | Măreşte poza!

Sfârşitul primăverii are o semnificaţie deosebită pentru fiecare copil, 31 mai, ultima zi a primăverii, în toate şcolile, liceele şi gimnaziile din ţară are loc sărbătoarea Ultimului Clopoţel. Liceul Teoretic Varniţa şi Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din Bender au întâlnit această sărbătoare alături de Liliana Palihovici, actualul Vicepreşedinte al Parlamentului.

Postul TV Moldova1 a transmis un reportaj la Mesagerul de seară despre ultimul sunet la aceste două licee, reportajul a fost publicat pe site-ul oficial trm.md sub numele „Şcolile din stânga Nistrului”, nu apuc în această zi de sărbătoare să critic compania Tele Radio Moldova însă totuşi voi veni cu o obiecţie în adresa lor argumentându-le că oraşul Bender (Tighina) şi satul Varniţa se află pe malul drept al râului Nistru, respectiv şi liceele sunt pe malul drept. Luând în considerare că reporterii au ales acest titlu pentru a pune accent pe atmosfera tensionată de la noi raportându-se la noţiunea de „teritoriu din stânga Nistrului”, le putem ierta această greşeală.

Totuşi unii elevi din Liceul Teoretic Varniţa, după careu, au preferat să se distreze până seara cu colegii în oraşul Bender, chiar dacă pentru asta e nevoie să traverseze vama. La fel şi elevii din Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” s-au simţit destul de confortabil plimbându-se prin oraşul „transnistrean” chiar dacă unii dintre absolvenţi ai claselor a 9-a şi a 12-a aveau pe ei panglici în culorile tricolorului român.

Îmi amintesc anii de liceu, când după careu mergeam cu colegii la plimbare prin Bender, noi şi colegii noştri din Liceul „Alexandru cel Bun” eram unicii care ne deosebeam pe străzile oraşului deoarece liceele cu predare în rusă au ultimul sunet pe 25 mai. Uneori mă frământa întrebarea, cum de forţele de securitate transnistrene nu se iau de noi? Acum întrebarea asta e şi mai neclară pentru mine, după ce am analizat situaţia din satul Corjova, unde miliţia transnistreană a interzis arborarea Drapelului şi intonarea Imnului Republicii Moldova la sărbătoarea Ultimului Clopoţel.

Sursa: www.gorobic.com